In una dintre întâlnirile cu tinerii noștri minunați care participă la  proiectul Casa Noastra, am avut o discuție revelatoare, chiar memorabilă, pot zice.  

Este vorba de Florin, un tânăr de 17 ani ce povestește despre viața lui , despre școala pe care o urmează, despre prieteni și despre activitățile sale de zi cu zi și la un moment dat vorbește despre un hoby al său, despre fascinanta lume a computerelor si tehnologiei inteligente vorbea cu mult patos și mi-am dat seama că acolo este vorba despre PASIUNE și l-am lăsat sa-mi vorbească despre asta.  

Părea că nu s-ar mai opri din povestit, cum montează el și demonteaza calculatoarele, cum instalează software, cum face tutoriale și cum filmează el montarea sau demontarea unei componente dintr-un calculator… și câte și mai câte. Limbajul destul de tehnic nu ma prins, dar entuziasmul și bucuria lui,  DA.

Recunoaște cu modestie ca de cele mai multe ori îi iese și îi place să reușească.

Și din acel moment mi-am dorit să-l văd la o școală cu profil IT, să învețe ce-i place, să nu piardă pe drum acea pasiune si bucurie pe care o are când vorbește despe calculatoare.  

Florin nu este un copil de “bani gata” cum se zice, pe care părinții l-au dat la un liceu “de fițe”, i-au ideplinit toate mofturile în viața, i-au asigurat tot ce-i necesar pentru o educație aleasă…

NU, Florin  nu a avut acest privilegiu, din păcate, de fapt nici nu i-a avut pe parinți langă el.  Este un copil care a reușit singur să-și construiasca un tel in viata si sa-si ghideze energia si pasiunea spre un domeniu actuala și de perspectivă în care PERSEVERENȚA și PASIUNEA pot face diferența. La câți tineri din ziua de azi mai găsim asa ceva?

Florin este un autodidact, a învațat singur tot ce știe despite calculatoare, nici măcar în școală nu a avut  această șansă, pentru că profilul pe care îl urmează în prezent este în domeniul Horeca, nici o tangență.

Studiază reviste de profil, caută tutoriale pe internet, se documentează din orice îi iese la îndemână și nu se lasă…. Da, imi aduc aminte că a mai zis ceva impresionant “NU MĂ LAS PÂNĂ NU REUȘESC”.

Și de atunci mă gândesc cum să facem ca focul acestei pasiuni să nu se stingă pe drum? La acestă întrebare înca mai meditez, dar sper că un raspuns favorabil va veni de undeva pentru că în viață lucrurile bune chiar se întâmplă.