Incluziunea socială își propune să sprijine persoane ce apartin unui grup tinta defavorizat cu scopul de a profita de oportunitățile globale, locale sau comunitare și pentru a se asigura că aceștia au o voce în privinta deciziilor care le afectează viața și astfel se bucură de acces egal la piețe, servicii și spații politice, sociale și fizice.

Excluziunea socială se referă la factorii multipli și schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacțiunile sociale normale, practicile și drepturile societății moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenți factori de acest tip, însă excluziunea socială se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educație, sănătate și acces la servicii.

În România, incluziunea socială este abordată ca și ”proces și respectiv ansamblu de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sănătăţii, informării-comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, destinate combaterii excluziunii sociale şi asigurării participării active a persoanelor la toate aspectele economice, sociale, culturale şi politice ale societăţi.

Indicatori de incluziune socială

indicatorii primari:
- Rata sărăciei relative, la pragul de 60% din mediana veniturilor,
- Deficitul median relativ,
- Coeficientul de variație a ratei ocupării forței de muncă,
- Rata șomajului BIM (Biroul Internațional al Muncii) de lungă durată,
- Ponderea populației din gospodăriile fără persoane ocupate,
- Ponderea tinerilor de 18-24 ani care au părăsit de timpuriu sistemul educațional:
- Ponderea tinerilor de 18-24 ani care au absolvit cel mult învățământul gimnazial și nu urmează nici o forma de instruire, în total persoane de 18-24 ani,
- Speranța de viață la naștere.
Dintre indicatorii secundari menționăm:
- Rata sărăciei relative la pragurile de 40%, 50% și 70% din mediana veniturilor,
- Rata sărăciei în raport cu pragul ancorat în timp,
- Rata sărăciei înainte de transferurile sociale,
- Ponderea șomerilor BIM de lungă durată.

Scopul proiectului Casa Noastra" este de a sprijini și facilita incluziunea socială a persoanelor institutionalizate, înlăturând riscul marginalizării acestor persoane și stimulând participarea acestora la viața socială, economică și culturală, printr-o intervenție pluridisciplinară.

Pentru a parcurge traseul reintegrării, activitățile asistenților sociali, consilierului profesional și psihologului, sunt de implicare și încurajare a participării active a beneficiarilor focalizându-se pe:
– analiza nevoilor beneficiarilor (restabilirea încrederii în sine, motivarea, activarea resurselor personale și a atitudinii pro-active),
– stabilirea obiectivelor de mentorat specifice fiecărui individ,
– consiliere în ceea ce privește comportamentele de risc,
– consiliere de tip mentorat în privința abilităților de comunicare asertivă, de prezentare personală, rezolvare pașnică a conflictelor,
– servicii de asistență și îndrumare în vederea reinserției socio-profesionale și anume căutarea împreună cu fiecare beneficiar în parte a unui loc de muncă, pregătirea pentru interviu, monitorizarea cazului în vederea păstrării locului de muncă.
Pentru a reduce riscul recăderii în situația de dificultate, paralel cu aceste activități, asistentul social facilitează/ intermediază dobândirea / găsirea unui adăpost, identificarea fondurilor necesare pentru plata abonamentului de transport necesar deplasării la locul de muncă,
identificarea resurselor necesare pentru achiziționarea hranei, până la încasarea primului salariu de către beneficiar, moment de la care acesta își va suporta singur aceste cheltuieli.

Beneficiarii învaţă să urmeze activitățile programate, săși îmbunătățească abilitățile de producere de bunuri: antrenarea abilităților de lucru în echipă, a deprinderilor motorii sau formarea unor noi deprinderi, antrenarea unei game largi de abilități cognitive (atenție, memorie, raționamente logice), însușirea unor noi competențe profesionale,
formarea unor abilități de comunicare asertivă și a unor abilități de bază de negociere, socializând totodată într-un cadru structurat și definit și beneficiind de consiliere (individuală sau de grup).

In ceea ce privește bunele practici care vizează grupul vulnerabil ”Persoane aflate in sistemul institutionalizat de protectie speciala ” , remarcăm o intervenție socială, medicală sau socio-medicală de urgență pentru soluționarea acesteia, asistenta la cazare, oferire pachet medical, evaluare psiho-socio-aptitudinala, urmată de intervenții repetate pluridisciplinare, constând în mixuri de măsuri și servicii de consiliere psiho-socială în vederea dezvoltării abilităților sociale (privind comportamente de risc, consiliere de tip mentorat în abilități de comunicare asertivă, de prezentare, rezolvare a conflictelor etc.), servicii de asistență, formare și îndrumare în vederea reinserției socio-profesionale (căutare loc de muncă, pregătire pentru interviu, formare profesională, activități în atelierele ocupaționale etc.), sprijin în obținerea actelor de identitate, a beneficiilor de asistență socială, asigurărilor sociale etc, suport pentru accesarea unor servicii publice specializate, sprijin și consiliere în găsirea unei locuințe, consiliere juridică, financiară etc.

Un element important în acordarea de măsuri de sprijin acestui grup vulnerabil îl reprezintă monitorizarea cazurilor post-intervenție pentru o perioadă de timp mai lungă, pentru a preveni recăderile sau a interveni atunci când acestea se produc.